În negura iernii te aud cum șoptești ușor
O vioară fără arcuș, uitată-n dormitor
Ale tale corzi a minții, atent aranjate
Te pot purta în larg, fără doar și poate
Afară-i frig, și-ți simt gându'
Se prelinge ușor, ambiguu;
În spate-mi port greul și te aud zbierând
O amorțeală-n glas cu strigăt de amurg;
Vreau să-ți aflu chipul căci sunt nechibzuit
De-ndată ce-ți vad fața, ma străpunge un cuțit
Rămân mut de gândire, s-au blocat în capul meu
Acei ochi ce priveau în mine, i-am dorit mereu
Refuz să te am, nu știu ce să fac cu mine
Caci în spate am pumnale ce s-ar răsturna pe tine
Îmi zâmbești cu dor, pe obraz îți văd lumina
Te apleci ușor, și-n palme-mi prinzi fața
Am reușit să te-nteleg cu o singură privire
Tu nu mă vrei pentru ce ți-aș face ție
Tu mă vrei ca o ultimă iubire...
Being lonely gives you time for self-reflection, Give yourself time, love, at least a grain of confidence to begin with.
It's true, not so many people can appreciate a woman to her core Yet.. Those who do, well…they do and you'll know it once you see it.
P.S. For my fellow men: Don't be afraid to feel. Be gentle..
In a world full of entitled people, be one of the few who don't give a damn. Don’t let the noise pull you into the chase for validation or applause. Instead, be the person who listens more than they talk, who values self-dignity over self-importance. By staying focused on what really matters, you are free from the weight of others. Sometimes, the greatest power is in simply not caring about the things being sold in a sea of fog.
Ar fi atât de frumos în jurul nostru dacă ne-am putea bucura cu sinceritate de lucrurile care ne înconjoară...să ne bucurăm de oameni, chiar dacă sunt străini, fără a ne uita peste umăr cu groază. Atât de multe tipare și bule încât nu mai știm ce să credem și ce nu. Poluare socială....